Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de către organizaţia obştească „Juriştii pentru drepturile omului"

SECŢIUNEA A PATRA

CAUZA COGUT c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 31043/04)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

4 decembrie 2007

DEFINITIVĂ

04/03/2008

Această hotărâre va deveni definitivă în modul stabilit de articolul 44 § 2 al Convenţiei. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Cogut c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

          Sir     Nicolas Bratza, Preşedinte,
          Dl      J. Casadevall,
          Dl      G. Bonello,
          Dl      K. Traja,
          Dl      S. Pavlovschi,
          Dl      L. Garlicki,
          Dl      J. Šikuta, judecători,
şi dna F. Aracı, Grefier adjunct al Secţiunii,
     Deliberând la 13 noiembrie 2007 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: 

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 31043/04) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia"), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl Vadim Cogut („reclamantul"), la 1 iulie 2004.

2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl Valeriu Pelin, un avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul") a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl Vitalie Pârlog şi de către dna Lilia Grimalschi, Directorul Direcţiei Agent Guvernamental.

3. Reclamantul a pretins că executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti definitive, pronunţată în favoarea sa, i-a încălcat dreptul său ca o instanţă să hotărască asupra drepturilor sale cu caracter civil, garantat de articolul 6 al Convenţiei, şi dreptul său la protecţia proprietăţii sale, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

 4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii. La 4 martie 2006, Preşedintele acelei Secţiuni a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.

5. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei (articolul 59 § 1 al Regulamentului Curţii).   

ÎN FAPT

I.    CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

6.  Reclamantul s-a născut în anul 1949 şi locuieşte în Chişinău.

7.  La 17 martie 1999, după 27 de ani de serviciu militar, reclamantul a fost trecut în rezervă. Deoarece el nu a obţinut un apartament cu două camere de la Ministerul Apărării („Ministerul"), la care el avea dreptul, el a intentat o acţiune împotriva acestuia.

8. Printr-o hotărâre irevocabilă din 23 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a hotărât în favoarea reclamantului şi a obligat Ministerul să-i acorde acestuia un apartament cu două camere.

9. Deoarece Ministerul nu avea apartamente disponibile, în anul 2001, la o dată nespecificată, reclamantul a intentat o acţiune la Judecătoria Sectorului Centru, cerând schimbarea modului de executare a hotărârii judecătoreşti din 23 noiembrie 2000. În special, el a cerut bani de la Minister în locul unui apartament.

10. La 18 mai 2001, Judecătoria Sectorului Centru a decis să schimbe modul de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000 şi a obligat Ministerul să-i plătească reclamantului 83,000 lei moldoveneşti (MDL) (echivalentul a 7,133 euro (EUR) la acea dată). Ministerul a depus apel.

11. La 4 iulie 2001, Tribunalul Municipiului Chişinău a admis apelul, a casat hotărârea din 18 mai 2001 şi a încetat procedurile care aveau drept scop schimbarea modului de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000.

12. În urma unei cereri a reclamantului, adjunctul Procurorului General a depus un recurs în anulare la hotărârea din 4 iulie 2001. Recursul în anulare a fost admis printr-o hotărâre a Curţii Supreme de Justiţie din 5 iunie 2002 şi, astfel, hotărârea din 18 mai 2001 a devenit definitivă.

13. La 25 iunie 2002, reclamantul a cerut Judecătoriei Sectorului Centru să elibereze un titlu executoriu.

14. La 19 iulie 2002, un executor judecătoresc a cerut Ministerului să se conformeze hotărârii judecătoreşti pronunţate în favoarea reclamantului.

15. La 13 septembrie 2002, Ministerul a răspuns că hotărârea nu putea fi executată din cauza lipsei banilor.

16. La 21 ianuarie 2003, un executor judecătoresc a emis o dispoziţie incasso pe numele Ministerului în sumă de MDL 83,000. La 18 aprilie şi 25 iulie 2003, executorul judecătoresc l-a informat pe reclamant că Ministerul a refuzat să se conformeze cererilor de a executa hotărârea şi că, în consecinţă, au fost iniţiate proceduri administrative împotriva celor responsabili de neexecutarea hotărârii judecătoreşti irevocabile.

17. Printr-o hotărâre din 26 februarie 2004, Curtea de Apel Chişinău a încetat procedurile administrative intentate împotriva ministrului Apărării. Ea a constatat că, deşi hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantului nu a fost executată, ministrul nu era responsabil de omisiunea Guvernului de a aloca bani în acest scop.

18. Între anii 2002 şi 2003, reclamantul a depus plângeri cu privire la neexecutarea hotărârii, însă fără succes.

19. La 15 martie 2005, reclamantului i s-au plătit MDL 83,000.

II.   DREPTUL INTERN RELEVANT                      

20. Dreptul intern relevant a fost expus în hotărârea Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 31, ECHR 2004-III (extracts).

21. Codul Civil în vigoare din 12 iunie 2003, prevede, inter alia, următoarele:

Articolul 619. Dobînda de întîrziere

„ (1) Obligaţiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 [rata de refinanţare a BNM] dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

 (2) În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus."

ÎN DREPT

22. Reclamantul a pretins că neexecutarea hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lui i-a încălcat drepturile sale garantate de articolul 6 § 1 al Convenţiei şi de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

Articolul 6 § 1 al Convenţiei, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil... ."

Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."

I.    OBIECŢIA PRELIMINARĂ A GUVERNULUI

23. În observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei, Guvernul a declarat că hotărârea judecătorească definitivă pronunţată în favoarea reclamantului a fost executată la 15 martie 2005. Prin urmare, reclamantul şi-a pierdut statutul de „victimă".

24. Reclamantul a declarat că hotărârea judecătorească definitivă din 18 mai 2001 a fost executată doar după o întârziere nerezonabilă. El a declarat că autorităţile naţionale nu i-au plătit vreo compensaţie pentru executarea întârziată a hotărârii judecătoreşti. 

25. Curtea reiterează că o decizie sau măsură favorabilă unui reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-l lipsi de statutul său de „victimă", decât dacă autorităţile naţionale au recunoscut violarea, expres sau în substanţă, şi au oferit apoi o redresare pentru violarea Convenţiei (a se vedea Amuur v. France, hotărâre din 25 iunie 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996-III, p. 846, § 36; Dalban v. Romania, [GC], nr. 28114/95, § 44, ECHR 1999-VI).

26. În această cauză, Curtea consideră că, deşi hotărârea relevantă a fost deja executată, Guvernul nu a recunoscut încălcarea şi nici nu a oferit o redresare adecvată pentru executarea întârziată. În astfel de circumstanţe, reclamantul poate continua să pretindă că este „victimă" a unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenţie ca urmare a neexecutării îndelungate a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea sa (a se vedea Dumbrăveanu v. Moldova, nr. 20940/03, § 22, 24 mai 2005).

 27. Curtea consideră că pretenţiile reclamantului ridică chestiuni de drept, care sunt suficient de serioase încât determinarea lor să depindă de o examinare a fondului. Niciun alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Prin urmare, Curtea declară aceste pretenţii admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestor pretenţii.

II.   PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE

 Reclamantul a declarat că autorităţile nu au executat o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa de la 18 mai 2001 până la 15 martie 2005, adică timp de aproape patru ani.

29. În observaţiile sale cu privire la pretenţiile reclamantului formulate cu titlu de satisfacţie echitabilă, Guvernul a declarat că, totuşi, la 21 ianuarie 2003, Ministerul a transferat MDL 83,000 unui executor judecătoresc şi că reclamantul a venit să-şi ia banii la 15 martie 2005. În opinia lui, deoarece reclamantul a cerut titlul executoriu abia la 25 iunie 2002 (a se vedea paragraful 13 de mai sus), perioada de neexecutare a constituit şapte luni. Guvernul a considerat că, deoarece reclamantul a primit suma datorată înainte ca Curtea să comunice cauza, nu a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

30. Curtea observă că principiile generale care se aplică în cauzele de acest gen au fost expuse în cauza Prodan v. Moldova  (citată mai sus, §§ 52-53 şi 59).

31. Având în vedere materialele de care dispune, Curtea nu este convinsă de observaţiile Guvernului precum că Ministerul a executat la 21 ianuarie 2003 hotărârea pronunţată în favoarea reclamantului. Trebuie notat, în primul rând, că dispoziţia incasso din 21 ianuarie 2003 a fost emisă de către un executor judecătoresc pe numele Ministerului şi faptul că ultimul nu a executat o hotărâre judecătorească definitivă a fost, în mod expres, menţionat în scrisorile executorului judecătoresc din aprilie şi iulie 2003 (a se vedea paragraful 16 de mai sus). În al doilea rând, conformarea Ministerului cu hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea reclamantului a constituit obiectul procedurilor naţionale, iar în cadrul acelor proceduri s-a constatat că, în luna februarie 2004, Ministerul încă nu o executase (a se vedea paragrafele 16 şi 17 de mai sus). In fine, în observaţiile sale cu privire la admisibilitatea şi fondul cauzei, Guvernul a declarat că hotărârea pronunţată în favoarea reclamantului a fost executată la 15 martie 2005 (a se vedea paragraful 23 de mai sus). Prin urmare, Curtea consideră că perioada de neexecutare ar trebui calculată de la 5 iunie 2002, când hotărârea din 18 mai 2001 a devenit definitivă, până la 15 martie 2005, când reclamantul a primit MDL 83,000. Prin urmare, reclamantului nu i s-a plătit suma datorată lui în temeiul hotărârii judecătoreşti timp de treizeci şi trei de luni şi zece zile.

32. Prin omisiunea, timp de treizeci şi trei de luni şi zece zile, de a se conforma unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi executorii, pronunţată în favoarea reclamantului, autorităţile naţionale au încălcat dreptul reclamantului de acces la o instanţă şi la protecţia proprietăţii lui (a se vedea Prodan, citată mai sus, §§ 55 şi 61 şi Sîrbu and Others v. Moldova, nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73744/01, 73972/01 şi 73973/01, §§ 26 şi 32, 15 iunie 2004).

33. Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 6 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

34. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă."

A.  Prejudiciul material

35.  Reclamantul a pretins MDL 446,340 (EUR 26,436) cu titlu de prejudiciu material suferit ca urmare a executării întârziate a hotărârii judecătoreşti definitive pronunţată în favoarea lui. El a pretins că această sumă ar trebui să acopere pierderile suferite ca rezultat al creşterii preţurilor la apartamente în Chişinău şi inflaţia.

36. Guvernul a declarat că suma pretinsă de reclamant era excesivă şi a contestat metoda lui de calcul.

37. Curtea consideră că reclamantul trebuia să fi suferit un prejudiciu material din cauza imposibilităţii sale de a folosi banii ca rezultat al executării întârziate a hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2002. Având în vedere metodologia folosită în cauza Prodan (citată mai sus, § 73) şi legislaţia naţională cu privire la calcularea dobânzii de întârziere (a se vedea paragraful 21 de mai sus), Curtea acordă reclamantului EUR 2,500 cu titlu de prejudiciu material.

B. Prejudiciul moral

38. Reclamantul a pretins compensaţii pentru prejudiciul moral suferit ca rezultat al încălcării drepturilor sale, fără a specifica suma compensaţiei.

39. Guvernul a declarat că reclamantul nu a adus nicio probă că a suferit vreun stres sau nelinişte.

40. Curtea consideră că reclamantului trebuia să-i fi fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca rezultat al executării întârziate a hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2002, care nu poate fi recuperat prin simpla constatare a unei violări (a se vedea Mihalachi v. Moldova, nr. 37511/02, § 48, 9 ianuarie 2007). Făcând evaluarea sa în mod echitabil, ea acordă reclamantului EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral.

C. Costuri şi cheltuieli

41. Reclamantul nu a prezentat nicio pretenţie cu titlu de costuri şi cheltuieli.

D. Dobânda de întârziere

42. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.   Declară cererea admisibilă;

2.   Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei din cauza executării întârziate a hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2002;

3.   Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie din cauza aceleiaşi executări întârziate;

4.  Hotărăşte 

(a)     că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 2,500 (două mii cinci sute euro) cu titlu de prejudiciu material şi EUR 800 (opt sute euro) cu titlu de prejudiciu moral, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;

(b)     că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5.   Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.

Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 4 decembrie 2007, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.

           Fatoş Aracı                                                               Nicolas Bratza
         Grefier adjunct                                                                   Preşedinte

Versiune: PDF, DOC.